Incerci sa mimezi o nepasare, un zambet si o bunastare. Chiar iti iese iar cei din jur nu observa cum microbul nesigurantei si cel ai neputiintei te ucid, te tortureaza… Esti singur caci nimanui nu pare sa ii pese de tine sau doar au uitat caci tu ai vrut sa le pari neinsemnat… Si cel mai rau te doare sa realizezi ca nu poti sa le spui nimic celor ce inainte intelegeau ce e cu tine doar privindu-te in ochi.

Sa nu crezi niciodata ca un om isi va schimba structura pentru tine. Sa nu crezi ca nu te va rani daca ti-a promis cu nu o va face, spunandu-ti : « Tu esti speciala, cu tine nu voi fi asa ! ». Sa nu crezi ca lumea e frumoasa doar pentru ca tu vezi binele in toti si in toate. Sa nu crezi ca tu esti vinovat pentru ca cineva nu a stiut sa te aprecieze. Da, e adevarat, toti suntem vinovati pentru ceva, toti avem o parte din vina atunci cand vine vorba de relatiile noastre sociale, dar asta nu inseamna ca suntem vinovati pentru o reactie necontrolata a celui de langa noi.

Sa nu crezi in oameni e dureros, dar sa crezi prea mult si sa fi ranit... hmm.. e o durere mai acuta decat orice alta durere simtita pana in acel moment. E greu sa gasesti ceva in care sa crezi cu adevarat. Crede in tine, in ceea ce faci, crede foarte putin in tot din jurul tau, dar ia-ti masuri de precautie...

Nu credeam ca e atat de greu sa cresti. Pentru multi, la 17 ani , sunt un copil ce nu stie ce vrea, ce nu gandeste prea bine. Sunt eu oare atat de imatura? Te-ai gandit oare ca zilnic imi doresc sa fiu dinou copil, acel copil ce nu trebuie sa ia deciziile corecte, ce nu trebuie sa se gandeasca la ziua de maine, la consecintele unei alegeri? Sunt singura ca nu. Uneori e atat de greu sa iei decizia corecta, sa renunti la ceva ce sufletul iti spune ca il vrea, doar pentru ca pur si simplu nu e alegerea potrivita pentru tine... As vrea sa pot face nenumarate greseli, greseli ce apoi sa se stearga, sa nu aiba nicio consecinta, sa pot alege dinou, sa traiesc alegerea fiecarei optiuni iar in final sa o aleg pe cea mai buna. Dar asta nu se poate, nu? E ca si cum ai alege un parfum dupa sticluta, nu ti se ofera monstre, nu poti sti cum miroase, tebuie sa te bazezi pe instinct, pe informatiile de pe eticheta...

Sunt uneori lucruri la care renuntam pentru ca sunt altele mult mai importante, sunt relatii carora trebuie sa le punem punct pentru ca ne ranesc, pentru ca nu mai e nimic de salvat in ele. Indiferent intre ce trebuie sa alegi, indiferent de alegerea pe care o faci, e cineva ce o sa iti spuna: «Ai gresit!», iar tu o sa ii raspunzi : «Imi asum riscul ! ».

Maria e fata cu sufletul de inger si chipul inexpresiv. Pare atat de banala, dar e atat de speciala. Iti faci o parere gresita despre ea cand o zaresti pentru prima data. E fata zvapaiata, k suflet de gheata, dar ea e fata ce te face sa zambesti atunci cand simti ca viata s-a sfarsit. Ea e cea ce isi sacrifica fericirea gandindu-se la altii, nu la ea. A fost ranita de multe ori, akum , mai mult ca oricand. A decis sa se schimbe, sa nu ii mai pese de nimeni, dar nu poate. Azi e singura in camera in care soarele nu a patruns inca, n-a reusit sa treaca de norii iernii. Priveste pe geam, nu stie unde. Trec zeci de minute pana cand cineva intra pe usa si aprinde becul. Se intoarce si il vede pe el, el cel de care a fugit de teama ca il va rani. El, cel ce a iubit-o mereu, a cunoscut-o si a incercat sa ii fie alaturi indiferent de situatie. El, cel ce a fost respins de atatea ori de ea..

-         De ce esti trista ? intreaba El traversand incet camera pentru a ajunge la ea.

-   Nu sunt trista, sunt doar obosita.

Ajunge in dreptul ei si privesc amandoi pe geam. Ea ii simte parfumul ce ii aduce aminte de zilele bune, zile in care mai credea in bunatatea oamenilor.

-   Maria, nu imi place sa te vad asa, spune el cu glasul sugrumat. Se intoarce spre ea si ii priveste chipul, o priveste in ochi. O prinde de mana si uitandu-se in ochii ei ii spune cu glasul gatuit de emotie : Te iubesc ! Nu imi pasa ca tu nu simti acelas lucru, dar eu te iubesc, azi, mai mult ca oricand !

-   De ce? Se simte atat de prost cand rosteste aceste cuvinte, dar vrea sa inteleaga, sa ii explice cineva ca nu e vina ei, ca ea are dreptul la fericire.

-   Pentru ca esti speciala, pentru ca nu exista niciun motiv pentru care nu te-as iubi !

-   Nu merit !

-   Lasa-ma pe mine sa decid asta !

Si aplecandu-se o strange in brate, se uita in ochii ei si o saruta. El isi dorea de mult sa faca asta, poate si ea, dar ii era teama sa recunoasca. Apoi ii duse mana la pieptul lui.

-   Vezi, bate neobijnuit de tare.

-   De ce ?

-   Pentru ca esti tu langa mine !

Zambeste si se uita in ochii lui. Ii tremura mainile si inima ii bate. Ii mai simte sarutul pe buze, uitase acea senzatie. Se uita in ochii lui si apoi il strange in brate. Se simte in siguranta, fericita in bratele lui iar parfumul lui... ii aminteste ca nu viseaza

-   Am atata nevoie de tine !spuse Maria strangandu-l in brate.

-   Sunt aici ! Mereu am fost doar ca nu ai vrut sa ma vezi !